Arhiva etichetelor: abandon

Primele zile de grădiniţă, un mare hop pentru mulţi părinţi, dar mai ales pentru copii

http://observator.ro/stiri-social-primele-zile-de-gradinita-un-mare-hop-pentru-multi-parinti-dar-mai-ales-pentru-copii-395947.html

Primele zile de grădiniţă, un mare hop pentru mulţi părinţi, dar mai ales pentru copii

Peste mai puţin de două săptămâni începe noul an şcolar, pe 12 septembrie, iar părinţii fac deja pregătirile necesare. Atât pentru cei care păşesc pentru prima dată pragul grădiniţei, dar şi cei care deja au experienţă, încep şi emoţiile şi asta pentru că unii micuţi acceptă cu greu desprinderea de familie. 

Scenele din primele dimineţi sunt de-a dreptul copleşitoare cu pici care plâng în hohote, alţii se tăvălesc sau dau impresia că vomită, iar alţii se ascund pe sub mese cu rugăminţi fierbinţi către mamele înduioşate să fie luaţi înapoi acasă.

Specialiştii spun că trebuie de pe acum să pregătim copiii pentru grădiniţă pentru a nu trece greu peste această etapă. „Orice nou început este o provocare pentru orice copil. Unii copii reacţionează bine când sunt lăsaţi la grădiniţă, alţii nu. Această despărţire temporară de părinţi poate fi percepută de unii copii ca un lucru normal, un timp în care ei se pot juca şi cu alţi copii. Alţii, în schimb, o percep ca pe abandon şi devin agresivi“, spune psihologul constănţean Iuliana Fulaş.

Prima zi de grădiniţă şi teama copiilor

Aşa că specialistul sfătuieşte ca pregătirea copiilor pentru prima zi de grădiniţă să înceapă cu câteva săptămâni înainte. Părinţii trebuie să le vorbească copiilor despre grădiniţă, despre timpul pe care îl vor petrece în noul colectiv, despre noii colegi, despre noile jucării etc. „Este bine ca părinţii să meargă cu copilul să-i arate grădiniţa, să-i spună că acolo este locul unde se va distra. Explicându-i copilului cât mai multe lucruri despre grădiniţă, reducem semnificativ anxietatea. Mulţi dintre copii simt teama (teama de nou şi teama de a rămâne singuri) în prima zi de grădiniţă. Atunci când părinţii îi lasă la grădiniţă, plâng, ţipă sau au tendinţa de a se agăţa de părinte. Aşadar este o etapă normală, care poate fi depăşită cu bine“, a explicat psihologul Iuliana Fulaş.

Aceasta vine cu câteva recomandări utile pentru părinţii care trebuie să îşi sprijine copilul ca să depăşească aceste momente.

„Ce trebuie să facă părinţii atunci când pleacă? În primul rând trebuie să-şi anunţe copilul că trebuie să plece şi să-i spună că după o perioadă de timp se va întoarce. Înainte de plecare părintele trebuie să-şi ia la revedere de la copil şi să-l asigure că se va întoarce la timp. Este bine să i se ofere copilului un obiect de-al părintelui (un carneţel, un breloc etc.), în acest fel el va avea « o părticică din părinte » până vine, iar despărţirea va fi mai uşoară“, este recomandarea specialistului.

Părinţii trebuie să se ţină tari pe poziţie

Nu va fi uşor aşa că părinţii trebuie să fie cei tari. „Chiar dacă copilul plânge, chiar dacă ţipă şi oricât de greu îi este părintelui, el nu trebuie să cedeze amânând plecarea. Părintele nu trebuie să se întoarcă din drum dacă copilul plânge şi mai tare, pentru că, dacă copilul observă că plânsul lui îl întoarce pe părinte, atunci îl va folosi mereu şi mereu de câte ori părintele pleacă de lângă el. Părintele nu trebuie să-i spună copilului că nu trebuie să plângă“, mai spune Iuliana Fulaş.

O discuţie cât mai traşantă, fără ezitări este importantă chiar dacă tendinţa este să te laşi înduplecat de lacrimile de crocodil.

„Copilul plânge pentru că îi este frică, pentru că se gândeşte că îşi pierde părintele, pentru că se simte nesigur. Spunându-i că nu are de ce să plângă îi negăm sentimentele, îi transmitem să nu aibă încredere în trăirile lui şi el devine şi mai agitat pentru că nu ştie ce să facă cu acele trăiri. Copilul devine confuz când mama, persoana în care are cea mai mare încredere, îi spune să nu simtă ceea ce simte. Trăirile nu trebuie inhibate“, mai spune psihologul.

Aşa că fiecare vorbă a părintelui şi orice gest contează mult în faţa fiecărui copil.

„Încrederea în sine a copilului se construieşte în fiecare zi şi este importantă pentru întreaga lui viaţă. Copilul trebuie lăudat, încurajat, iubit necondiţionat şi, în timp el va deveni din ce în ce mai bun. Modul în care părintele îi vorbeşte şi se comportă cu copilul îşi pune amprenta pe întreaga viaţă. Interacţionând cu ceilalţi copii, el învaţă să respecte regulile, să facă faţă solicitărilor celorlalţi şi să gestioneze situaţiile conflictuale“, mai este recomndarea Iulianei Fulaş.

Emilia SAVA

Foto: copilul.ro

Dorul de parinti poate transforma copilaria in calvar

Suspinele elevilor singuri: Dorul de părinţi poate transforma copilăria în calvar

În prezent, 5.716 elevi constănţeni au un părinte plecat la muncă în străinătate, alţi 932 de şcolari au fost lăsaţi în grija bunicilor şi a rudelor sau chiar au grijă singuri de ei. Dincolo de aceste statistici seci care rămân încremenite în nişte tabele sunt dramele unor copii despre care specialiştii spun că sentimentul abandonului le provoacă mari probleme şi odată ajunşi la maturitate evită să mai dezvolte relaţii emoţionale şi nu mai ştiu nici chiar să iubească.

Cea mai recentă statistică realizată de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, la solicitarea Ministerului Educaţiei arată că în prezent 5.716 elevi cu vârste de până la 18 ani au un părinte plecat la muncă în străinătate, iar alţi 932 au fost lăsaţi de ambii părinţi în grija altora. Indiferent de cât de apropiate sunt rudele care îi cresc, nimic nu se compară însă cu grija părintească. În lipsa unor părinţi sau rude de încredere, sunt şi câteva cazuri în care fraţii mai mari îi cresc pe cei mai mici, însă preocuparea cea mai importantă este ca, pe lângă nevoile zilnice, aceştia să nu renunţe la şcoală.

Rănile sufleteşti se vindecă greu sau chiar niciodată!

Copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate trăiesc o dramă. Ei se confruntă cu dificultăţi emoţionale, sociale şi educaţionale. Rezultatele lor şcolare sunt slabe, iar unii abandonează şcoala. Sunt anxioşi, depresivi, unii se gândesc chiar la sinucidere.

Ajutorul psihoterapeuţilor ar trebui să devină cea mai importantă preocupare a celor care îşi lasă copilul acasă pentru că dorul de părinţi poate provoca răni sufleteşti. Lipsa mamei îl destabilizează, iar lipsa tatălui le creează insecuritatea. Când ambii părinţi sunt plecaţi, copilul trăieşte abandonul şi în acest caz se recomandă şi este obligatorie psihoterapia individuală. Psihoterapeutul îi oferă copilului prezenţă, implicare şi afectivitate. Reface relaţia cu sinele, cu părinţii, aduce armonie în sufletul copilului care are nevoie să ştie că nu este abandonat, că părinţii lipsesc doar o perioadă de timp, pentru a avea un viitor mai bun. Copilul are nevoie să ştie că este înţeles şi iubit şi nu doar controlat.

Adolescenţii de astăzi nu mai ştiu să iubească

Pe lângă consilierea individuală, la fel de recomandate sunt şi implicările în grupurile de dezvoltare personală şi asta întrucât copilul are nevoie de prieteni, de comunicare, de acceptare şi de înţelegere. Banii şi cadourile trimise de părinţi sau oferite la întoarcere nu vindecă aceste traume. În cadrul grupurilor, copilul îşi recapătă încrederea în sine, îşi descoperă abilităţile, devine înţelegător şi spontan. Copilul preferă timpul petrecut împreună cu părinţii, dragostea lor, şi nu lucrurile materiale. Este bine ca atunci când părinţii se întorc acasă în concediu, perioada petrecută împreună cu copilul să fie o sărbătoare.

Copiii de azi care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate sunt adulţii de mâine care sunt excesiv de anxioşi (trăiesc cu teama că vor fi părăsiţi), sunt dependenţi (se agaţă de partenerul de cuplu, îl sufocă), sau, sunt cei cu comportament rece şi distant, care evită relaţiile emoţionale de frică să nu mai sufere abandonul. Se poate observa acest ultim comportament la adolescenţii şi tinerii de azi, care nu se implică emoţional în relaţii, nu sunt romantici, nu sunt empatici şi nu ştiu să iubească.

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70