Arhiva etichetelor: cabinet de psihologie iuliana fulas

Placeboterapia, trucul care pacaleste boala

 

„Efectul placebo este cunoscut inca din antichitate, cand medicii ii dadeau pacientului un amestec de plante neutre, care n-aveau nicio legatura cu boala acestuia. Il convingeau ca acela e leacul de care are nevoie, iar bolnavul, ca prin minune, se insanatosea, cu toate ca boala nu-i fusese tratata cu medicamentul potrivit. Efectul placebo este folosit si in medicina moderna, ca mijloc curativ. Mai importanta decat pilula administrata bolnavului este insa starea lui de spirit, dorinta acestuia de a lupta cu boala si increderea in tratament. Cat de eficienta este placeboterapia si in ce cazuri functioneaza cu succes?

Cand nimic nu merge, solutia e placebo

Prin placeboterapie se poate obtine o ameliorare sau chiar vindecarea unei afectiuni, folosindu-se substante neutre, care nu influenteaza starea de sanatate a organismului. Este un adevar demonstrat stiintific, oamenii se pot vindeca fara medicamentele specifice, doar prin puterea gandului. Dar nu in toate cazurile, in general, metoda vindecarii subiective prinde la pacientii care fac tratamente alopate sau naturiste de multa vreme, insa fara rezultat. La bolnavii care sunt increzatori in orice produs nou, despre care se spune ca revolutioneaza medicina, in toate aceste cazuri, psihicul pacientului cedeaza, iar aparitia unui tratament-minune este perceputa ca solutie salvatoare. Convingerea ca noua terapie este cea mai buna il ajuta sa creada in ea atat de mult incat rezultatele sunt deseori spectaculoase: boala intra in remisie si chiar dispare.

Insanatosire prin autoconvingere

Studii riguroase din ultimele decenii au reusit sa desluseasca o parte din procesele ce se petrec in creier in timpul placeboterapiei. Gandirea pozitiva si increderea in medic nu doar modifica starea de spirit a pacientului, ci pot determina organismul sa treaca prin schimbari reale, care induc insanatosirea. Atunci cand se manifesta efectul placebo, in zona din creier numita nucleus accumbens, o zona asociata cu recompensele, bucuria si dependenta, are loc o crestere spectaculoasa a cantitatii neurotransmitatorului numit dopamina.  In functie de cat de activ devine acest nucleus accumbens, creste si increderea persoanei ca va avea un beneficiu. Specialistii au aratat ca simplul gand la medicamentul care face bine este suficient pentru a face organismul sa elibereze analgezicele lui naturale, endorfinele. Uneori, doar vederea medicului stomatolog e suficienta ca durerea dentara sa se diminueze. Schimbari importante au fost observate si in alte zone corticale, in cazul efectului placebo punandu-se in miscare un intreg mecanism care reduce activitatea zonelor din creier responsabile cu detectarea durerii.

Placebo actioneaza si in sens negativ

Experimentele au demonstrat ca prin placeboterapie se poate induce in egala masura o stare de bine, dar si una de suferinta. Doi cercetatori contemporani, Reidenberg si Lowental, au injectat voluntarilor apa sterilizata pe post de medicament experimental. Apoi, le-a dat cate un chestionar cu 25 de simptome pe care medicamentul respectiv (apa) le-ar fi putut produce. Rezultatele au fost la fel de surprinzatoare ca si in cazul vindecarilor. Influentati de chestionar, 75% dintre subiecti au acuzat macar unul dintre simptomele enumerate, printre care si febra, cefalee, insomnii si eruptii cutanate. Un caz celebru in istoria efectului placebo este cel al unui american bolnav de cancer limfatic, caruia niciun tratament nu-i ameliorase evolutia tumorilor. Doctorii i-au administrat atunci un medicament anticancer nou, numit Krebiozen. Dupa cateva luni, pacientul a parasit spitalul in stare excelenta. Nu peste mult timp insa, afland ca medicamentul-minune era un tratament placebo care nu-i ajuta concret la nimic, a murit in cateva zile.”

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

 

Primele zile de grădiniţă, un mare hop pentru mulţi părinţi, dar mai ales pentru copii

http://observator.ro/stiri-social-primele-zile-de-gradinita-un-mare-hop-pentru-multi-parinti-dar-mai-ales-pentru-copii-395947.html

Primele zile de grădiniţă, un mare hop pentru mulţi părinţi, dar mai ales pentru copii

Peste mai puţin de două săptămâni începe noul an şcolar, pe 12 septembrie, iar părinţii fac deja pregătirile necesare. Atât pentru cei care păşesc pentru prima dată pragul grădiniţei, dar şi cei care deja au experienţă, încep şi emoţiile şi asta pentru că unii micuţi acceptă cu greu desprinderea de familie. 

Scenele din primele dimineţi sunt de-a dreptul copleşitoare cu pici care plâng în hohote, alţii se tăvălesc sau dau impresia că vomită, iar alţii se ascund pe sub mese cu rugăminţi fierbinţi către mamele înduioşate să fie luaţi înapoi acasă.

Specialiştii spun că trebuie de pe acum să pregătim copiii pentru grădiniţă pentru a nu trece greu peste această etapă. „Orice nou început este o provocare pentru orice copil. Unii copii reacţionează bine când sunt lăsaţi la grădiniţă, alţii nu. Această despărţire temporară de părinţi poate fi percepută de unii copii ca un lucru normal, un timp în care ei se pot juca şi cu alţi copii. Alţii, în schimb, o percep ca pe abandon şi devin agresivi“, spune psihologul constănţean Iuliana Fulaş.

Prima zi de grădiniţă şi teama copiilor

Aşa că specialistul sfătuieşte ca pregătirea copiilor pentru prima zi de grădiniţă să înceapă cu câteva săptămâni înainte. Părinţii trebuie să le vorbească copiilor despre grădiniţă, despre timpul pe care îl vor petrece în noul colectiv, despre noii colegi, despre noile jucării etc. „Este bine ca părinţii să meargă cu copilul să-i arate grădiniţa, să-i spună că acolo este locul unde se va distra. Explicându-i copilului cât mai multe lucruri despre grădiniţă, reducem semnificativ anxietatea. Mulţi dintre copii simt teama (teama de nou şi teama de a rămâne singuri) în prima zi de grădiniţă. Atunci când părinţii îi lasă la grădiniţă, plâng, ţipă sau au tendinţa de a se agăţa de părinte. Aşadar este o etapă normală, care poate fi depăşită cu bine“, a explicat psihologul Iuliana Fulaş.

Aceasta vine cu câteva recomandări utile pentru părinţii care trebuie să îşi sprijine copilul ca să depăşească aceste momente.

„Ce trebuie să facă părinţii atunci când pleacă? În primul rând trebuie să-şi anunţe copilul că trebuie să plece şi să-i spună că după o perioadă de timp se va întoarce. Înainte de plecare părintele trebuie să-şi ia la revedere de la copil şi să-l asigure că se va întoarce la timp. Este bine să i se ofere copilului un obiect de-al părintelui (un carneţel, un breloc etc.), în acest fel el va avea « o părticică din părinte » până vine, iar despărţirea va fi mai uşoară“, este recomandarea specialistului.

Părinţii trebuie să se ţină tari pe poziţie

Nu va fi uşor aşa că părinţii trebuie să fie cei tari. „Chiar dacă copilul plânge, chiar dacă ţipă şi oricât de greu îi este părintelui, el nu trebuie să cedeze amânând plecarea. Părintele nu trebuie să se întoarcă din drum dacă copilul plânge şi mai tare, pentru că, dacă copilul observă că plânsul lui îl întoarce pe părinte, atunci îl va folosi mereu şi mereu de câte ori părintele pleacă de lângă el. Părintele nu trebuie să-i spună copilului că nu trebuie să plângă“, mai spune Iuliana Fulaş.

O discuţie cât mai traşantă, fără ezitări este importantă chiar dacă tendinţa este să te laşi înduplecat de lacrimile de crocodil.

„Copilul plânge pentru că îi este frică, pentru că se gândeşte că îşi pierde părintele, pentru că se simte nesigur. Spunându-i că nu are de ce să plângă îi negăm sentimentele, îi transmitem să nu aibă încredere în trăirile lui şi el devine şi mai agitat pentru că nu ştie ce să facă cu acele trăiri. Copilul devine confuz când mama, persoana în care are cea mai mare încredere, îi spune să nu simtă ceea ce simte. Trăirile nu trebuie inhibate“, mai spune psihologul.

Aşa că fiecare vorbă a părintelui şi orice gest contează mult în faţa fiecărui copil.

„Încrederea în sine a copilului se construieşte în fiecare zi şi este importantă pentru întreaga lui viaţă. Copilul trebuie lăudat, încurajat, iubit necondiţionat şi, în timp el va deveni din ce în ce mai bun. Modul în care părintele îi vorbeşte şi se comportă cu copilul îşi pune amprenta pe întreaga viaţă. Interacţionând cu ceilalţi copii, el învaţă să respecte regulile, să facă faţă solicitărilor celorlalţi şi să gestioneze situaţiile conflictuale“, mai este recomndarea Iulianei Fulaş.

Emilia SAVA

Foto: copilul.ro

Pokemon Go. Jucătorii sunt expuşi unor situaţii riscante, de stres, cu potenţial crescut de pericol

 

Psihologii avertizează în privinţa dependenţei de Pokémon GO: „Jucătorii sunt expuşi unor situaţii riscante, de stres, cu potenţial crescut de pericol“

Citeste mai mult: adev.ro/oauiq1

Acest joc virtual a strâns atât de mulţi utilizatori, într-un timp atât de scurt şi din cauza tehnicilor de manipulare în masă. De exemplu, se adresează adultului ca şi cum ar avea o gândire infantilă (o tehnică de manipulare foarte des folosită de autorităţi). La nivel global, oamenii sunt învăţaţi încă de mici să fie obedienţi şi să asculte de autoritate, sub ameninţarea pedepselor. Aşadar, oamenii se supun autorităţii, chiar dacă aceasta este absurdă sau abuzivă. Autoritatea comandă şi impune. În jocul Pokemon avem astfel de comenzi, sugestii: “ Prinde-i pe toţi” etc. O altă tehnică de manipulare folosită este cea în care tot timpul faci apel la sentimente, nu la raţiune, provoci omul să reacţioneze sub impulsul emoţiilor. Inducerea spiritului de turmă este o altă tehnică de manipulare. Explicaţia este simplă, oamenii sunt foarte uşor de controlat şi manipulat, dacă le incurajezi reacţiile emoţionale. Acest joc este un experiment ce demonstrează cât de uşor suntem de manipulat.

Jocul crează adrenalină, iar adrenalina provoacă dependenţă. Jocul Pokemon îi scoate pe utilizatori din casă, aceştia având posibilitatea să se cunoască şi în realitate, nu doar în mediul virtual, şi să socializeze. Ies din anonimat şi îi transformă în personaje principale, eroi, în viaţa reală. Situaţiile riscante, de stres, cu potenţial crescut de pericol, întalnite în goana după Pokemoni crează adrenalină în exces în creier, ceea ce îi face pe utilizatori să acţioneze instinctiv. Cei pe care îi vedem că aleargă nauciti pe străzi după Pokemoni sunt dependenţii de jocurile online, sau dependenţii de adrenalină. Dacă până acum stăteau doar în faţa calculatorului, acest joc i-a scos pe toţi pe străzi. O dependenţă te poate determina să faci lucruri pe care nu credeai că o să ajungi să le faci vreodată. Adrenalina creată de joc este un drog natural al celor care vor să câştige. Adrenalina înseamnă un ritm cardiac crescut, o creştere a presiunii sanguine şi nu relaxare. Permanentizarea excesului de adrenalină epuizează  şi apare starea de oboseala.

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

 

Călătoriile pe cont propriu sunt decisive pentru redescoperirea de sine

Călătoriile pe cont propriu sunt decisive pentru redescoperirea de sine: „Ieşi din bula vieţii tipice, ca să reflectezi asupra temerilor şi să-ţi reevaluezi viitorul”

Citeste mai mult: adev.ro/oa936d

Uneori simtim nevoia sa fim singuri. Sa plecam departe, sa plecam intr-o vacanta undeva in lume, sa uitam de tot. Aceasta vacanta ne poate ajuta sa ne descoperim limitele, sa ne redescoperim. Poate fi un drum initiatic, pentru ca mai important este traseul, nu destinatia. Un drum initiatic este o calatorie unde descoperi cine esti, ce vrei sa faci si care este locul tau in lume. In viata fiecarui om vine un moment in care se impune regasirea sinelui. Aceasta perioada vine in mod special dupa un esec emotional, dupa o despartire. Simti nevoia sa pleci departe sa te reconstruiesti, recladesti, renasti. Iar atunci calatoria de unul singur e benefica pentru ca petrecem timp cu noi. ne facem curat in ganduri si in viata, avem timp sa ne rasfatam, sa ne iubim. Pierderea sinelui apare in timp, fara ca persoana sa-si dea seama, fiind ocupata cu munca, cresterea copiilor, indatoriri sociale, cariera, problemele de cuplu, facand diverse lucruri in si pentru casa, sau din prea mult stres, astfel incat pierdem legatura cu cine suntem. Si ne trezim intr-o zi confuzi si nemultumiti. Stresul are o influenta psihologica, dar si una fiziologica asupra organismului.

In momentul cand calatoresti de unul singur, iesi din zona de confort si esti obligat sa actionezi. A actiona, a iesi din zona de confort, inseamna adrenalina, simti ca esti viu. Iar adrenalina, molecula energiei, este una din elemenetele cheie ale fericirii. Acest lucru construieste increderea in sine, stima de sine si devenim mult mai responsabili. Intr-o calatorie de unul singur, poti experimenta lucruri noi, poti cunoaste oameni extraordinari, cu povesti de viata uimitoare, care te pot face sa te autodescoperi. Iti pot aprinde flacara vietii tale. O calatorie de unul singur te ajuta sa redescoperi calea spre tine. Oamenii cand trec prin perioade dificile cauta partea spirituala a vietii. Cauta porti catre dimensiunile interioare, prin traire, nu prin explicatii. Aceste porti pot fi deschise prin meditatii sau rugaciuni. Schimbarea sistemului de referinta de la unul personal la unul transpersonal, inseamna a recunoaste apartenenta la Divinitate. Toate acestea pot fi descoperite intr-o vacanta de unul singur, de exemplu in locurile cu incarcatura energetica, chiar de la noi in tara. unde putem inlocui hotelul de lux, cu o cocioaba, dormitul in cort.sau dormitul  intr-o manastire. Locurile energetice ca: triunghiul Omu, Babele, Sfinxul, Pestera Polovragi, Tricornul Dacic, Slanic Moldova, Muntii Rarau etc, aduc starea de bine, liniste si echilibru. Nu intamplator in aceste zone sunt schituri, manastiri si biserici. Sunt locuri ideale pentru spiritualitate.

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Dorul de parinti poate transforma copilaria in calvar

Suspinele elevilor singuri: Dorul de părinţi poate transforma copilăria în calvar

În prezent, 5.716 elevi constănţeni au un părinte plecat la muncă în străinătate, alţi 932 de şcolari au fost lăsaţi în grija bunicilor şi a rudelor sau chiar au grijă singuri de ei. Dincolo de aceste statistici seci care rămân încremenite în nişte tabele sunt dramele unor copii despre care specialiştii spun că sentimentul abandonului le provoacă mari probleme şi odată ajunşi la maturitate evită să mai dezvolte relaţii emoţionale şi nu mai ştiu nici chiar să iubească.

Cea mai recentă statistică realizată de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, la solicitarea Ministerului Educaţiei arată că în prezent 5.716 elevi cu vârste de până la 18 ani au un părinte plecat la muncă în străinătate, iar alţi 932 au fost lăsaţi de ambii părinţi în grija altora. Indiferent de cât de apropiate sunt rudele care îi cresc, nimic nu se compară însă cu grija părintească. În lipsa unor părinţi sau rude de încredere, sunt şi câteva cazuri în care fraţii mai mari îi cresc pe cei mai mici, însă preocuparea cea mai importantă este ca, pe lângă nevoile zilnice, aceştia să nu renunţe la şcoală.

Rănile sufleteşti se vindecă greu sau chiar niciodată!

Copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate trăiesc o dramă. Ei se confruntă cu dificultăţi emoţionale, sociale şi educaţionale. Rezultatele lor şcolare sunt slabe, iar unii abandonează şcoala. Sunt anxioşi, depresivi, unii se gândesc chiar la sinucidere.

Ajutorul psihoterapeuţilor ar trebui să devină cea mai importantă preocupare a celor care îşi lasă copilul acasă pentru că dorul de părinţi poate provoca răni sufleteşti. Lipsa mamei îl destabilizează, iar lipsa tatălui le creează insecuritatea. Când ambii părinţi sunt plecaţi, copilul trăieşte abandonul şi în acest caz se recomandă şi este obligatorie psihoterapia individuală. Psihoterapeutul îi oferă copilului prezenţă, implicare şi afectivitate. Reface relaţia cu sinele, cu părinţii, aduce armonie în sufletul copilului care are nevoie să ştie că nu este abandonat, că părinţii lipsesc doar o perioadă de timp, pentru a avea un viitor mai bun. Copilul are nevoie să ştie că este înţeles şi iubit şi nu doar controlat.

Adolescenţii de astăzi nu mai ştiu să iubească

Pe lângă consilierea individuală, la fel de recomandate sunt şi implicările în grupurile de dezvoltare personală şi asta întrucât copilul are nevoie de prieteni, de comunicare, de acceptare şi de înţelegere. Banii şi cadourile trimise de părinţi sau oferite la întoarcere nu vindecă aceste traume. În cadrul grupurilor, copilul îşi recapătă încrederea în sine, îşi descoperă abilităţile, devine înţelegător şi spontan. Copilul preferă timpul petrecut împreună cu părinţii, dragostea lor, şi nu lucrurile materiale. Este bine ca atunci când părinţii se întorc acasă în concediu, perioada petrecută împreună cu copilul să fie o sărbătoare.

Copiii de azi care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate sunt adulţii de mâine care sunt excesiv de anxioşi (trăiesc cu teama că vor fi părăsiţi), sunt dependenţi (se agaţă de partenerul de cuplu, îl sufocă), sau, sunt cei cu comportament rece şi distant, care evită relaţiile emoţionale de frică să nu mai sufere abandonul. Se poate observa acest ultim comportament la adolescenţii şi tinerii de azi, care nu se implică emoţional în relaţii, nu sunt romantici, nu sunt empatici şi nu ştiu să iubească.

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

TE IERT! IARTĂ-MĂ! MULŢUMESC! TE IUBESC!

 

Dacă in trecutul tău este ceva de care eşti mulţumit deja, lucrurile sunt în ordine. Dacă trecutul nu te mulţumeşte, trebuie să faci nişte schimbări.
1. Iartă-i pe cei care ţi-au greşit; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IERT!
2. Recunoaşte greşelile pe care le-ai făcut; dacă se poate, cere-ţi iertare de la persoanele cărora le-ai greşit. S-ar putea ca unele să nu te ierte, dar vei rămâne împăcat că ai făcut tot ce depinde de tine în acest sens. Cuvântul/gândul cheie este:IARTĂ-MĂ!
3. Fii recunoscător celor care te-au ajutat; dacă se poate, multumeşte-le. Cuvântul/gândul cheie este: MULŢUMESC!
4. Iubeşte-i pe cei care contează; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IUBESC!

 

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Cum se obtine distrugerea mentala?

 

Un om distrus mental nu este în stare (nu este interesat) să CAUTE ADEVĂRUL DIN JUR. Tot ce ar avea de făcut oamenii pentru a afla adevărul este SĂ CITEASCĂ. Cu toate astea – deşi informaţiile sunt la îndemână, oamenii NU citesc. Iar dacă (din greşeală) afla informaţii legate de acest adevăr (care de regulă este DUR), oamenii LE IGNORĂ, sau îşi imaginează – se mint singuri că informaţiile sunt false, ca să nu sufere vreun stres din cauza aflării realităţii grave.

Pe lângă faptul că oamenii nu caută să afle adevărul, pe lângă faptul că atunci când văd undeva (pe un site, într-un ziar) porţiuni, firimituri din adevăr, sau când sunt puşi în faţa faptului împlinit – vine cineva şi le arată UITE, ĂSTA ESTE ADEVĂRUL! TREZEŞTE-TE! …. aceştia ignoră şi REFUZĂ INFORMAŢIA, se feresc de ea, o dezaprobă, o consideră neadevărată, se mint singuri că nu îi vizează şi concluzionează că NU LE PASĂ . Continuă apoi să-şi trăiască vieţile de sclavi muncitori ca şi cum totul ar fi roz şi nu e nimic de făcut. Desigur, în defavoarea lor, a familiei lor, a copiilor lor şi a societăţii şi comunităţii în care trăiesc.

ROMÂNILOR PUR ŞI SIMPLU NU LE PASĂ! (atât de distruşi mental sunt) ŞI ASTA CHIAR DACĂ TOATE LUCRURILE GRAVE CARE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL NOSTRU NE AFECTEAZĂ DIRECT BUNĂSTAREA LOR ŞI COPIILOR LOR!

DISTRUGEREA MENTALA SE OBTINE PRIN:

1. DISTRUGEREA LA PROPRIU A CREIERULUI şi a capacităţii mentale-intelectuale de analiză/critică etc. Acest lucru se obţine prin: TELEVIZOR – simpla urmărire a programelor TV este suficientă, Vaccinuri pe tot parcursul vieţii, Fluor în apă, alimente şi pastă de dinţi, Chimicale (E-uri, monoglutamat de sodiu, toxine, aspartam etc) în băuturi şi hrană, Alimente procesate, Organisme modificate genetic, Hrană de proastă calitate, Modalitatea de ingerare a hranei (pe fugă, nemestecată, în picioare, în mers, în stres etc), Unde electro-magnetice de la aparatele din jurul nostru (TV, calculator, laptop, tablete, microunde, telefoane mobile etc), Poluare, STRES, Tratarea necorespunzătoare a bolilor – vezi cancer (pentru că vinderea de medicamente INEFICIENTE este foarte profitabilă – nu contează că oamenii mor sau rămân bolnavi atâta timp cât pe seama lor se fac mulţi bani), Distrugerea sănătăţii fizice şi mentale printr-un stil de viaţă nesănătos (cauzat de proasta educaţie şi sărăcie), Lipsă de odihnă suficientă, Privitul prea multe ore la ecranele de calculator, tv, laptop, tabletă, telefon mobil etc, Statul prea mult pe scaun, Lipsa de mişcare etc etc etc.

2. OCUPAREA TIMPULUI CU PROSTII -> lipsa de timp / interes pentru aflarea adevărului.

Timpul oamenilor este ocupat (premeditat) cu:

a. “gunoi mediatic” precum: emisiuni TV CRETINE – “show-uri” imbecile care promovează doar non-valori, show-uri politice în care analişti şi politicieni de 2 bani bat apa-n piuă, ştiri cretine nerelevante pentru INTERESUL PUBLIC   Ce vrea poporul roman, competiţii sportive (vezi dependenţa de fotbal de proastă calitate a românilor), site-uri de ştiri cu informaţii cretine despre can-can şi mondenităţi imbecile  etc etc etc;

b. “gunoi online” şi pe calculator precum: pornografie, site-uri de socializare – mare pierdere de timp are loc aici, jocuri, jocuri de noroc, filme pentru “drogat creieri” – din care nu înveţi nimic util, ci primeşti doar “plăcerea de a vedea un film” (din păcate acea plăcere apare tocmai din râncezirea creierului etc)

c. pierderea timpului cauzată de Proasta funcţionare a statului – la rândul ei cauzată de Corupţia, Reaua credinţă şi Lipsa de competenţă a politicienilor şi celor care conduc administraţia publică locală: pierderea timpului în trafic, la cozi pentru diverse probleme ce ţin de administraţia publică, la cozi SĂ PLĂTEŞTI TAXE ŞI IMPOZITE (asta este culmea NESIMŢIRII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE) etc;

d. pierderea timpului la cumpărături – mersul prin mall (şi chiar prin supermarket) a ajuns pentru mulţi o “plăcere” autentică a vieţii, o “plimbare” numa’ bună de relaxat (“drogat”) creierul, care te ajută să “scapi de plictiseală” şi să se simţi bine (Cum poţi să te plictiseşti într-o ţară ca România, unde sunt non stop atâtea lucruri utile societăţii de făcut…?)

Din cauză că oamenii sunt ocupaţi cu toate aceste lucruri, sunt ocupaţi cu serviciu – familie – cozi peste tot – gunoaie mediatice, gunoaie online şi pe calculator şi mai ales, sunt ocupaţi cu LUPTA PENTRU SUPRAVIEŢUIRE de pe o zi pe alta… OAMENII RĂMÂN FĂRĂ TIMP pentru a căuta, investiga, afla şi conştientiza ADEVĂRUL din jurul lor. Dar nici dacă ar avea timp pentru asta, n-ar căuta adevărul, n-ar căuta să citească mai mult ca să afle ce se întâmplă în jurul lor, pentru că pur şi simplu au ajuns să fie atât de distruşi mental încât NU LE PASĂ. ” ceicunoi.wordpress.com.

 

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Iluzii in care cred romanii si care blocheaza evolutia

 

Iluziile în care credem (sau cred mulți din jurul nostru) sunt o consecinţă a tehnicilor de distrugere mentala premeditata. Mai jos cateva exemple:

„I.Școala ne educă și ne informează – FALS! Școala ÎN PREZENT doar mimează educația și ne înregimentează, ne educă să fim obedienți și să respectăm Autoritatea. Adevărata informare trebuie în prezent să o facem singuri, pe cont propriu. Informațiile cu adevărat importante pentru viața noastră NU le aflăm NICI DIN ȘCOALA, NICI DIN FACULTATE, NICI DE LA MASS MEDIA (în nici un caz de la TV).

UPDATE : bineînțeles că este vorba de Școala din PREZENT (distrusă premeditat de cei care conduc România pentru că un popor needucat e mai ușor de controlat). Ideea pe scurt este că SE PIERDE PREA MULT TIMP DIN VIAȚA UNUI COPIL (12 ani de zile până la terminarea liceului) ca acesta să știe ATÂT DE PUȚINE LUCRURI DESPRE LUMEA ÎN CARE TRĂIM, SĂ AIBĂ ATÂT DE PUȚINE ABILITĂȚI și SĂ ȘTIE ATÂT DE PUȚINE LUCRURI UTILE PENTRU VIAȚA DE ADULT. Vorbim comparativ cu un SISTEM IDEAL/NORMAL, nu cu sisteme din alte țări (care pot fi chiar și mai proaste decât al nostru). Mai nou, foarte mulți tineri români termină liceul și NU ȘTIU NICI MĂCAR SĂ SCRIE CORECT ROMÂNEȘTE. Asta spune multe despre un sistem de învățământ. În plus, școala după părerea mea, înregimentează și învață copilul încă de mic să fie OBEDIENT ”Autorității”, fapt care e o mare problemă a societății. În mod normal copilul/omul trebuie să pună la îndoială cam TOT ce i se livrează, dacă vrea să ajungă în final la informația corectă/adevărată.

II. Doctorii știu ce e cel mai bine pentru noi – FALS! Unii doctor știu! Cei care sunt dispuși să citească pe cont propriu și să afle ADEVĂRUL din spatele industriei medicale. Dar aceștia sunt excepții. Cei mai mulți aplică ce au învățat în Școală, iar Școala medicală ne învață să oferim bolnavilor  MEDICAMENTE și TRATAMENTE INEFICIENTE și CHIAR DĂUNĂTOARE! Cel mai dur exemplu este poate Industria cancerului. Deși există LEAC natural eficient și non-toxic pentru cancer, doctorii continuă să fie criminali și să recomande Chimioterapie toxică perfect ineficientă. Din păcate românii respectă cu sfințenie ”Autoritatea”, fie ea doctor, profesor, televizor, specialist, preot etc.

III. Cancerul este incurabil – FALS! În realitate, cancerul este VINDECABIL, chiar și în stadii avansate, DACĂ EȘTI DISPUS SĂ CITEȘTI și să afli cum să te vindeci. Doar doctorii – sclavi ai medicinei clasice, ai industriei farmaceutice, te învață din ignoranță/inconștiență/rea voință că trebuie să te otrăvești cu Chimioterapie ca să ai vreo șansă, când de fapt Chimioterapia ESTE MOARTEA și nu te ajută cu NIMIC! Mai mult: ÎȚI FACE RĂU!”  ceicunoi.wordpress.com.

 

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Daca….

„Dacă am putea să ne oprim o secundă și să privim ce-a rămas în urma noastră, poate că viața ar arăta altfel…a noastră, a celorlalți… Poate că am putea repara răul făcut, poate am alina suferințe, poate am ierta și am cere iertare…e ciudat cum viața îți ia într-o clipă totul aducându-te pe marginea prăpastiei și îndemnându-te vicleană să faci ultimul pas, ca apoi, când nu mai aștepti nimic, să te înalțe iar până la stele… Nu câștigă nimeni, doar pierdem…poate timp, poate suflet, poate totul… Știu cu siguranță că nu mai suntem aceeași și nu vom mai fi niciodată, pentru că există începuturi și sfârșituri care ne marchează pentru totdeauna… Și, indiferent cât ne-am dori, nu mai putem schimba finalul…și nu vom mai retrăi niciodată începutul… Aș fugi…atât de departe încât să nu mai știu drumul înapoi. Să uit. Să privesc doar înainte. Și să zbor fără a-mi frânge aripile… Și-apoi să cred din nou că pot avea încredere în cei din jurul meu, să cred că măștile sub care ne ascundem sufletele, pot fi topite cu iubire, și mai presus de orice, aș vrea ca sufletul meu drag să nu mai plătească inutil, pentru cei care cândva au intrat cu bocancii în sufletul meu și au călcat apăsat…aș vrea să nu-mi mai otrăvesc în fiecare zi iubirea cu neincrederea și zbuciumul meu, ca și când am adunat în sufletul meu toată îndoiala și neliniștea lumii… Dacă am putea să ne oprim o secundă și să privim ce-a rămas în urma noastră, poate că viața ar arăta altfel…a noastră, a celorlalți… Poate că am putea repara răul făcut, poate am alina suferințe, poate am ierta și am cere iertare… Sau, poate-cine știe?! am trece la fel de nepăsători…călcând mai apăsat cu bocancii peste bucăți de suflet… Când vrei să ieși din viața cuiva, fă-o discret și cu eleganță, nu trântind ușa…lăsând acel suflet rănit poate pentru totdeauna.”

Bilantul sufletului

Câte clipe am avut pana azi în care:

– am fost sincer(ă) cu mine însumi / însămi?
– am lăsat iubirea să mă cuprindă?
– am plâns, am râs şi mi-am permis să simt cu adevărat ce se petrece în sufletul meu?
– mi-am ascultat inima?
– am văzut frumuseţea de dincolo de ceea ce pare urât?
– am văzut cu ochii inimii?
– m-am lăsat dus(ă) în curgerea miraculoasă a vieţii, fără intenţia de a controla viaţa?
– am trăit recunoştinţă sinceră?
– am simţit că sunt viu în întregime?
– am simţit că mă aflu în locul potrivit?