Arhiva etichetelor: cabinet de psihologie iuliana fulas

Tipar comportamental tipic personalitatii DEPENDENTE

 

Mă sacrific pentru TINE! (personalitatea dependentă). De fapt, mă sacrific pentru că acesta e TIPARUL meu de comportament, şi te-am găsit pe TINE pe post de subiect.

Indiferent dacă îmi eşti copil, părinte, partener de viaţă, coleg de muncă sau amic. Devii treptat o  victimă pentru care îmi impun să mă sacrific, deşi nimeni nu mi-o cere. Doresc să îţi arăt cât de mult ţin la tine, şi cât de important eşti TU pentru mine. Atât de important, încât îmi refuz toate plăcerile vieţii, renunţ la MINE, şi fac totul în aşa fel încât să-ţi fie ŢIE bine.

De fapt, mi-e frică. Mă tem de viaţă, de mine însumi şi de singurătate. Şi atunci te aleg pe tine, şi joc, pentru tine, rolul de salvator. De binefăcător. Îmi voi sacrifica timpul, energia şi viaţa pentru a putea să-ţi fiu ŢIE de folos. Te voi servi, te voi ajuta, voi fi alături de tine, şi te voi suna din oră în oră ca să fiu sigur că eşti bine, că totul e în regulă, că toate merg perfect. Iar dacă îţi lipseşte ceva, voi fi prezent imediat, şi mă voi da peste cap, sacrificându-mă pentru bunăstarea şi fericirea TA.

Constat, cu timpul, că TU nu îmi returnezi serviciile. Eu m-am sacrificat mereu pentru tine! (Deşi tu nu ai cerut-o!). Am renunţat la mine, pentru a-ţi fi ţie de folos… şi acum tu mă ignori, te comporţi necorespunzător, şi refuzi să faci lucrurile aşa cum TREBUIE FĂCUTE! Ştii, la câte am făcut pentru tine, acum am şi eu nişte aşteptări! (Şi nu puţine!). Atâta îţi trebuie, să nu te conformezi, că îţi arăt eu ţie! ÎMI EŞTI DATOR ACUM! Mă voi agăţa de tine, voi trage cu dinţii, şi mă voi lupta cu tine, până când tu vei ajunge la concluzia că TREBUIE să te comporţi corespunzător, aşa cum MĂ AŞTEPT EU.

Altfel, voi suferi, voi fi profund nefericit, şi mă voi plânge tuturor că după atâtea sacrificii făcute pentru tine, tu nu ai de gând nici măcar să ţii cont de „opiniile” MELE cu privire la profesia TA, studiile TALE sau partenerul de viaţă ales DE TINE care MIE nu îmi convin deloc! Iar prin simplul fapt că TU NU MĂ ASCULŢI, îmi dovedeşti că mă abandonezi, că nu ţii la mine, şi că nu ţii cont de câte am făcut pentru tine până acum!

De fapt, mă faci să mă simt mizerabil! Ştii că nu mă pot descurca fără tine, că mă simt pierdut, şi că doar agăţându-mă obsesiv de tine mă simt validat… Şi atunci am ales să te servesc, să îţi satisfac toate mofturile, să mă umilesc pentru a te ajuta mereu, indiferent de ceea ce îmi doresc eu. Ştiind că va veni şi momentul în care tu vei fi nevoit să mă ajuţi la rândul tău, în contrapartidă la ajutorul (nesolicitat) pe care eu ţi l-am dat. Acum, îmi eşti dator, şi mă voi agăţa de tine pentru ca astfel să fiu sigur că vei face tot ce TREBUIE făcut! (Adică ce vreau EU!). La „altruismul” meu, tu nu mai poţi răspunde nici cu indiferenţă, nici cu egoism! Acum eşti al MEU, îmi eşti dator, şi vei face ceea ce spun EU! Iar dacă refuzi, mă vei răni profund, mă voi simţi abandonat, şi ţi-o voi plăti! Tu nu mai poţi răspunde cu egoism la „altruismul” meu! – Daniel Mois.

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Ce face ca un psiholog sa fie bun ?


Experienta de viata – trebuie sa fi trecut el insusi prin diverse momente dificile astfel incat sa vada ce functioneaza si ce nu functioneaza cu adevarat in procesul de vindecare. Sa inteleaga umanul in splendoarea luminii si intunericului sau.

Cultura – capacitatea de a intelege multitudinea de personalitati, situatii si contexte, de a oferi exemple, metafore si comparatii care ajuta clientul sa se obiectiveze.

Talentul – ca in orice meserie, pentru ca sa fii un bun specialist, trebuie sa ai vocatie catre aceasta meserie.

Empatia – calitatea de baza in aceasta meserie, nu este posibila daca psihologul nu are complexitatea cognitiva si emotionala necesara. Da, poti empatiza sa simti suferinta dar nu ajuta prea mult daca empatia se opreste aici.

Oricat ar suna de poetic si desuet, un psiholog bun este o persoana care a iubit mult ! .
Pentru ca iubirea este actiunea care te face sa iesi din tine insuti. Iubirea pentru un partener, pentru copii, pentru prieteni, iubirea de cunoastere si de idei, iubirea in dimensiunile ei nenumarate, iubirea fata de uman.

Un psiholog bun este un om pe care il poti admira, pentru ca prin admiratie poti invata enorm de multe.
Un psiholog bun este acela care te ajuta sa iti descoperi resursele si bogatiile, care stie sa iti aduca motivatia corecta la lumina, care stie sa te redea pe tine tie insuti intr-o versiune pe care sa o poti iubi.

 

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Gala”10 Oameni de valoare pt Constanta”

Cu bucurie va anunt ca am fost nominalizata la Gala”10 Oameni de valoare pt Cta”. Daca aveti placerea, ma puteti vota la sectiunea „Dezvoltarea societatii”. Multumesc anticipat!

http://www.oamenidevaloare.ro/iuliana-fulas-2/

Test

Testul cu 20 intrebari acreditat de „Gamblers Anonymous” poate fi autoaplicat de orice persoana care doreste sa stie daca are o problema de dependenta de jocurile de noroc:

1. Ati pierdut vreodata din timpul consacrat muncii sau scolii datorita jocurilor?
2. V-a facut vreodata jocul de noroc viata in casa nefericita?
3. V-a afectat jocul de noroc reputatia?
4. Ati avut vreodata remuscari dupa jocul de noroc?
5. Ati jucat vreodata ca sa obtineti bani cu care sa platiti datorii sau sa rezolvati altfel
dificultatile financiare?
6. V-a cauzat jocul o scadere a ambitiei sau a eficientei?
7. Dupa ce ati pierdut la jocuri ati simtit nevoia sa va intoarceti cat mai curand ca sa
recuperati sumele pierdute?
8. Dupa ce ati castigat, ati simtit o nevoie puternica de a reveni pentru a castiga si mai mult?
9. Se intampla adesea sa jucati pana ce dati ultimii bani?
10. Ati imprumutat vreodata bani pentru a va finanta jocul?
11. Ati vandut vreodata ceva pentru a va finanta jocul?
12. Ati fost rezervat in a cheltui pentru nevoile normale banii rezervati jocului?
13. V-a facut jocul sa neglijati bunastarea dumneavoastra si a familiei?
14. Ati jucat vreodata mai mult timp decat planuiseti sa jucati?
15. Ati jucat vreodata ca sa scapati de suparare, necazuri, plictiseala sau singuratate?
16. Ati comis sau v-ati gandit vreodata sa comiteti o fapta ilegala pentru a va finanta jocul?
17. V-a cauzat vreodata jocul de noroc dificultati de somn?
18. Va provoaca certurile, dezamagirile sau frustrarile nevoia de a juca?
19. Ati simtit vreodata nevoia de a sarbatori vreo reusita prin cateva ore de joc?
20. V-ati gandit sau ati incercat vreodata sa va sinucideti sau sa va faceti rau ca urmare a jocului de noroc?

Raspunsul afirmativ la minimum sapte intrebari confirma caracterul patologic al jocului.

 

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Singuratatea si depresia de sarbatori

 

Singuratatea este factorul care acutizeaza depresia de sarbatori, cele mai vulnerabile sunt persoanele care au incheiat o relatie, persoanele divortate, varstnicii si persoanele carora le-a decedat partenerul.

Cea mai frumoasa sarbatoare crestina, Craciunul, fiind o sarbatoare de familie, amplifica sentimentul de singuratate.

Vulnerabilitatea apare mai mult in cazul femeilor, acestea simtindu-se inutile si respinse, barbatii sunt mai rezervati, ei reusesc sa mascheze aceste emotii negative. Prezenta unui partener este importanta in orice perioada a anului, acesta reprezentand o sursa de echilibru, mai ales in perioada Craciunului sau a Revelionului cand oamenii exceleaza in a darui atentie si afectiune.

Persoanele singure care aluneca in depresie sunt usor de identificat, acestia se izoleaza in casa, refuza dialogul cu ceilalti, mananca compulsiv, sau consuma alcool.

Singuratatea si depresia scad imunitatea, persoanele care se izoleaza sunt mai predispuse la bolile cardiace, obezitate si au o speranta de viata mai redusa. Depresia este o emotie a renuntarii si in loc sa lupti, te inchizi si mai mult in tine. Depresiile de sarbatori se nasc pentru ca tu le lasi, pentru ca nu te tii ocupat si iti lasi mintea sa fabuleze si sa te impinga la ganduri negative! In loc sa te lasi coplesit de emotii negative, invata sa gasesti punctele forte ale situatiei in care esti. Nu lua singurătatea ca pe o catastrofa! Gandeste-te ca ai mai mult timp si spatiu pentru tine, incearca sa percepi singuratatea ca pe un dar, nu ca pe o catastrofa. Clipele petrecute de unul singur sunt mai pretioase decat cele alaturi de oameni plictisitori. Important este sa-ti pastrezi optimismul. 

Atunci cand oamenii te dezamagesc, iarta-i si elibereaza-ti sufletul de durere, pentru ca oameni noi vor intra in viata ta. Iar cand te simți singur si neiubit, priveste cerul si amintește-ți ca ești un miracol, ca Dumnezeu ti-a pregatit si tie un suflet care sa te iubeasca si intr- o zi il vei gasi.

Recomandari:

Accepta-ti tristetea si singuratatea. Gandeste-te ca singurătatea este doar o situatie de moment, o experienta. Este ocazia perfecta să te cunosti pe tine mai bine. Daca nu ai cu cine sa petreci sarbatorile, afla ca şi singura te poti distra de minune. Pregateste-ti singura surprize, rasfata-te cu lucruri de care mereu spui ca nu ai timp, asculta muzica, citeste o carte, poti incerca sa ai un maraton de filme de Craciun, etc.. Nu te lasa pacalit de reclamele feerice despre Craciun de la Tv sau din magazine, Craciunul nu inseamna familii lipsite de probleme si cadouri scumpe. Craciunul inseamna, nasterea lui Iisus Hristos. 

Cauta Craciunul potrivit pentru tine. Fii activ, plimbarile sau sportul oxigeneaza creierul. Miscarea este esentiala. Participa la petrecerile de Craciun organizate pentru persoanele singure, unde poti cunoaste persoane interesante. Evita să te agati de trecut, gandurile din trecut o sa-ti adanceasca depresia, deoarece nimic din trecut nu mai poate fi schimbat.

Ofera ceva celui de langa tine, sunt atatea familii cu situatii financiare precare. Sentimentul ca ai facut viata mai buna cuiva, te va face sa te simti foarte bine. Printr-un gest mic, vei sadi bunatate in sufletul unui om si intr-o zi acel om va simti nevoia sa ofere celui de langa el. Asa incepi sa schimbi lumea.

Noaptea de Craciun poate fi petrecuta la slujba de la Biserica, unde vei sarbatori adevaratul Craciun.

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Parintele Arsenie Boca nu este doar Sfantul Ardealului, el a devenit si tricou si prosop de plaja si cana de cafea sau orice alt obiect ce poate fi vandut

Parintele Arsenie Boca a fost un duhovnic cum rar intalnesti, cunostea psihologia umana si modul de a patrunde în sufletul omului. Fenomenului Arsenie Boca este efectul unei mediatizari excesive.

Cozile de la Mănăstirea Prislop ascund nevoia de divinitate, nevoia de spiritualitate, care este o nevoie importanta a fiintei umane. De fapt este vorba de nevoia de transcendere si de sens. Este o nevoie emotionala, iar ea apare in urma unui esec emotional, a unei traume psihice suferita la un moment dat In viata. Nevoia de spiritualitate este determinata din dorinta de satisfacere a unor nevoi ca: nevoia de sens, nevoia de valori absolute (adevar, dreptate, bine) si nevoia de a ne alina unele frici ca: frica de singuratate si frica de moarte.

Lipsa de transcendenta din rutina zilnica determina acumularea de frustrari zilnice. Tangenta la divinitate poate fi: o relatie de iubire autentica care ne va face mai buni, mai nobili, mai spirituali; o relatie profunda cu copilul tau, cu familia ta, care ne pot da sentimentul comuniunii, senzatia de sens si bogatie interioara.

Cozile de la Prislop mai ascund nevoia de moralitate, de principii care sa ne ghideze viata, cautarea spirituala, nevoia de a apartine unei familii extinse, nevoia de a delega responsabilitatea fericirii noastre unui lider spiritual, ca Arsenie Boca sau a divinitatii .  Cautarea spirituala vine de cele mai multe ori in compensare pentru neimplinirea emotionala care ar trebui sa vina din sursele firesti: parinti, familie, partener de viata, copii.

Fenomenului Arsenie Boca a devenit o sursa uriasa de venit, pentru minunile care apar la tot pasul: icoane care lacrimeaza, chipul Parintelui Arsenie Boca pe copaci, in copaci, pe pereti etc. In acelasi timp Biserica Ortodoxă Romana ramane rezervata in aparitia acestor minuni. Acest interes financiar a aparut chiar si din partea Bisericii, mai exact a preotilor, care organizeaza pelerinaje cu microbuzul. Parintele Arsenie Boca are si conturi pe Facebook, de unde organizeaza frecvent pelerinaje la Prislop. In spatele acestor conturi sunt preoti care organizeaza aceste pelerinaje prin propriile fundatii. Aceste pelerinaje aduna sute de mii de oameni, dar si sume uriase de bani.

In acelasi timp, Parintele Arsenie Boca nu este doar Sfantul Ardealului, el a devenit si tricou si prosop de plaja si cana de cafea sau orice alt obiect ce poate fi vandut.

Marea majoritatea a oamenilor merg la Prislop, nu doar sa se roage, ci cauta minuni. Cand sunt intrebati de ce au venit la mormantul parintelui Arsenie, ei raspund, ca sunt bolnavi, nefericiti si spera ca Parintele sa faca minuni cu ei. A cauta minuni inseamna o foarte putina credinta. Credinciosii care merg la biserica, care cunosc Evanghelia, predica preotilor, nu cauta minuni, ci relatia cu Dumnezeu. Sufletul se vindeca atunci cand ramane deschis, cand iubeste in loc sa urasca, cand zambetul castiga in fata lacrimilor. Ura, invidia, rautatea etc, sunt sentimente care modifica ADN-ul, in timp ce iertarea, iubirea si rugaciunea din inima deschid spirala ADN-ului. Daca vrei sa te vindeci de boli sau sa ai o viata buna, mai intai iarta, fii bun, iubeste, impaca-te cu toata lumea, fii pozitiv. Romania este singura tara din lume in care oamenii in loc sa se ajute singuri, asteapta ajutorul Divin.

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Despre dragostea la prima vedere

‘Dragoste la prima vedere este de fapt o regasire. Intr-o formulare mai explicita… Principalele investitii afective se fac in copilarie. Copilul devine atasat de figurile importante din copilaria lui, iar la varsta adulta leaga relatii semnificative cu persoane care seamana cu aceste figuri importante din copilaria sa.

Cercetarile cu privire la ceea ce declanseaza indragostirea sunt surprinzatoare: un anumit gest, o anumita privire, o anumita tonalitate vocala, un anumit parfum, o anumita preferinta literara, forma mainilor, chiar si forma urechii…
Toate acestea nu sunt decat asemanari cu persoane dragi din copilarie care activeaza dorinte si sentimente vechi, ascunse in inconstient.

Aceasta-i dragostea la prima vedere: regasim persoane vechi in persoanele noi pe care le intalnim.
De unde si acea senzatie ciudata ca, desi am intalnit o anumita persoana doar in urma cu cateva ore, avem sentimentul ca o cunoastem de o viata.

Experienta prezenta nu este decat intr-o mica proportie noua – ea implica un replay al amintirilor, al perceptiilor si emotiilor din trecut.’

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Gelozia

Ce este gelozia? Partea intunecata a iubirii, un blocaj emotional.

Gelozia este o emotie puternica care apare cand omul simte ca pierde iubirea persoanei iubite. Cand simti gelozie, in mintea ta apare gandul ca ai putea fi inselat de persoana iubita, ca aceasta prefera pe altcineva, ca ai putea sa pierzi acea persoana foarte necesara tie.
Cand ii reprosezi: „Ti-am fost alaturi, te-am iubit, te-am ajutat si tu ma faci sa sufar?!” De fapt, spui ca daca tu ai oferit, asteptai ca si celalalt sa faca la fel. Si pentru ca nu face, suferi. Greseala numarul 1 este ca il percepi pe celalalt ca pe un obiect, nu ca pe un subiect. Iubirea inseamna sa oferi, nu sa ceri.
Gelozia este o combinatie de frica, furie, nesiguranta, inferioritate, sentimente de posesivitate si de pierdere a ceva valoros. Rezultatul ei fiind insecuritatea. Daca si imaginea de sine este scazuta, gelozia este si mai puternica, sfasietoare. Aceasta gelozie isi are originile, nu acum, ci in propria copilarie, cand copilul simte ca parintii nu ii daruiesc suficienta iubire si cand aceeasi parinti manifesta o grija exagerata fata de fratii nou-nascuti. Gelozia se manifesta prin agresivitatea copilului catre frate si dorinta de a-l elimina, redevenind el singurul receptor al iubirii. Gelozia infantila se poate manifesta prin tulburari de invatare si tulburari de agresivitate. Inca din copilarie, societatea, cultura, religia ne invata sa comparam.

Gelozia inseamna sa traiesti prin comparatii.
Ce putem face? Ia o foaie de hartie si noteaza ce anume te face gelos, analizeaza-te, sunt lucruri reale sau imaginare? Vorbeste despre sentimentele tale de gelozie cu partenerul tau. Accepta ca ai o problema. Psihoterapia este o modalitate eficienta de a vindeca gelozia si traumele trecutului, pentru ca o persoana geloasa aduce in prezent, o experienta din trecut.

Gelozia e ca o carie la un dinte, daca nu e tratata, devine din ce in ce mai mare. Ai nevoie ca emotiile tale sa fie cele de fericire si entuziasm, ai nevoie de emotii pozitive care sa contra-balanseze gelozia.
IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Psihologul și preotul trebuie să fie aliati, nu concurenti

 

Preoții și psihologii trebuie să aibă o relație puternică, de conlucrare, deoarece aceste două domenii nu sunt antagonice, ci complementare; sunt multe cazuri în care un domeniu vine în slujba celuilalt, și-l completează, atât psihologii, cât și preoții, au nevoie unii de ceilalti pentru a atinge un țel comun: vindecarea sufletului omului.

Vindecarea sufletului începe în Biserică (Casa lui Dumnezeu), prin Taina Spovedaniei, care este un factor important în creșterea frecvenţelor de vibraţie și de curățire interioară. Vindecarea sufletului și a minții trebuie continuată de psihoterapeut, pentru că el stie cum funcționează mintea umană și poate trata tulburările psihice care rezidă din suferință, cum ar fi depresia, anxietatea, atacurile de panică, fobii, etc. Cancerul, bolile de inima, astmul, imunitatea scazuta, toate au o componenta psihica. O boala psihica inseamna un dezechilibru in creier. Ne imbolnavim pentru ca gandim si traim disfunctional. Trebuie sa cautam cauza bolilor, iar cauza se afla in gandurile noastre negative, in neiertari, in ura, furie, invidie, gelozie, agresivitate etc. Acestea sunt patimile de care ne vorbesc preotii si care trebuie sa le spovedim. Cand iti asumi responsabilitatea, te ierti, ii ierti pe cei care ti-au gresit, incepi sa te dezvolti, incepe integrarea si te vindeci. 

Unele persoane ajung destul de târziu la preot pentru spovedanie, cand suferința lui psihică s-a transformat într-o boala somatică (bolile care apar pe sistem nervos), atunci este bine ca preotul să-i explice enoriașului că starea sa de suferință psihică s-a transformat într-o suferință fizică si este bine sa consulte si un psihoterapeut.

Multe persoane pleacă chiar și după Taina Spovedaniei cu sufletul greu deoarece nu au reușit să ierte cu tot sufletul sau nu se pot ierta pe ei înșiși. Refuzul de a ierta ne imbolnaveste psihic, apoi fizic. Exista o legatura intre minte si corp. Nu ai cum sa fii sanatos, daca ai ganduri de frustrare furie, fatalism, ura, agresivitate, sau daca ai o viata in suferinta si de compromis. Psihicul nostru ne determina starea de bine, de sanatate sau de boala.

Dacă nu apare linistea sufleteasca sau vindecarea după spovedanie și încă resimt reminiscențe ale suferințelor lor, unii oameni intră în depresie și au tendința de a da vina pe toată lumea, inclusiv pe preoți, biserică sau chiar pe Dumnezeu. În aceste situații intervine psihologul care-l ajută pe om să înțeleagă de ce este furios și faptul că în spatele oricărei probleme stau gânduri, emoții, dorințe, fantezii neexprimate, ignorate, negate și neasumate, și nu Dumnezeu. Dumnezeu nu pedepseste, ci doar noi ne pedepsim singuri. Acelasi lucru il fac si preotii in predicile lor, le explică enoriașilor că nu Dumnezeu este vinovat pentru eșecul nostru, ci noi, prin gândurile și acțiunile noastre. Cand suntem fericiti si corpul nostru este fericit. Este bine sa invatam cum sa traim sanatos, cum sa ne intarim mintea, cum sa fim fericiti si impliniti, primind ajutorul preotului si al psihologului. Sanatatea noastra psihica si psihica depind de sanatatea noastra mintala, de gandurile cu care ne hranim. 

Iuliana Fulas
Psiholog Clinician , Psihoterapeut Integrativ
0723.081.070

„Umanizarea” animalelor de companie, un fenomen în plină expansiune

Cercetătorul american Stanley Coren de la Universitatea British Columbia a evaluat că la nivel planetar, ar exista 525 de milioane de câini de companie, acest număr fiind în permanentă creştere, cu aproape 24% mai mulţi într-un deceniu. În acelaşi timp, studiile de piaţă, realizate în august 2015, arată că vânzările pentru mâncarea animalelor de companie au fost de 28,6 de miliarde de dolari în 2014, iar specialiştii se aşteaptă ca, până în 2020, acestea să ajungă la 37,3 de miliarde de dolari.

Dorinţa obsesivă a oamenilor de a le oferi animalelor de companie trăsături cât mai umane sau nevoia de a-i transforma în membri autentici ai familiei se numeste antropomorfism, iar umanizarea animalelor de companie a devenit o afecţiune din ce în ce mai răspândită şi în România. Oamenii le oferă câinilor şi pisicilor cam tot ce se oferă fiinţelor umane: de lanaştere asistată, nume de botez, aniversări, cadouri de Crăciun, somn în acelaşi pat, înmormântări, până la servicii psihologice pentru câini sau chiar servicii psihologice şi pentru părinţii animalului răposat… ca să nu mai vorbim de îmbrăcăminte, coafor, igienă personală, masaj sau yoga pentru câini. Unele persoane au identificat această nevoie a oamenilor de a-şi umaniza animalele de companie şi au dezvoltat adevărate afaceri foarte profitabile, oferindu-le servicii care, de regulă, sunt valabile doar pentru fiinţele umane.

Antropomorfismul, un nou fenomen „la modă”

Chiar şi în testul psihologic „Familia mea”, aplicat în cabinetele de psihologie, spune specialistul, în aproximativ 80% din cazuri apare şi un animal de companie. Am observat din ce în ce mai multe persoane care vorbesc despre câini şi pisici ca şi cum ar fi copilul lor. De câte ori nu aţi auzit expresia Fetiţa mea e foarte jucăuşă şi neastâmpărată, mi-a ros toată mobila? În acelaşi timp, este destul de îngrijorător că din ce în ce mai mulţi tineri preferă să-şi cumpere un animal de companie şi refuză să aibă un copil. Totodată, atribuirea trăsăturilor umane, tendinţa de a judeca comportamentul unei fiinţe nonumane, după modelul uman, atribuindu-i un psihic, însuşiri omeneşti, a devenit cea mai nouă afecţiune în România şi în toată lumea, şi poartă numele de antropomorfism.

Dacă persoanele îşi îmbracă obsesiv câinele sau pisica cu rochiţe, pantalonaşi, pantofi sau alte accesorii, din dorinţa de a-l face cât mai uman, posibil să sufere de antropomorfie şi ar trebui să consulte un psiholog. Cauzele principale pentru care devenim antropomorfici sunt egoismul şi singurătatea sau chiar singurătatea în doi. De cele mai multe ori, teama de a nu fi respinşi, teama de eşec în cuplu ne împinge să alegem dragostea unui animal, care ne iubeşte necondiţionat, iar noi credem că avem un control asupra lui, ştiind că niciodată nu ne va părăsi. Acest tip de fobie (teama de a nu fi părăsit) împiedică relaţiile cu ceilalţi oameni, iar prin atribuirea de trăsături umane animalelor, chiar cu agresivitate uneori, dorim să deţinem controlul asupra situaţiei. Ne dăm seama că acest aşa-zis control ne depăşeşte atunci când câinele nostru latră în miez de noapte şi trezeşte toţi vecinii din bloc. Nu te poţi supăra pe un câine pentru că acesta latră, spunându-i că e obraznic. Menirea lui este să latre, iar problema este a omului că nu îl creşte în mediul lui natural sau, în cel mai rău caz, că nu-l dresează. Crescându-l în casă, familia ta devine haita lui, iar el încă nu a înţeles cine este stăpânul haitei.

De ce este nenatural să ne îmbrăcăm câinii?

Dorinţa noastră de a-i schimba comportamentul de câine în cel uman este inutilă, iar ca să înţelegem mai bine modul în care percepe câinele o haină, am putea să-l comparăm cu lupul, deoarece se trag din acelaşi strămoş. În haită, lupii mai mari se aşază deasupra celor mai slabi, pentru a-i domina, iar pe acelaşi principiu înţelege şi animalul de companie acţiunea noastră de a-l îmbrăca. Primul său instinct, chiar dacă noi credem că domesticirea lui îi inhibă instinctele primare, va fi să se scuture şi să dea jos hainele, pantofii şi celelalte accesorii. Îmbrăcându-l, mai mult îl stresăm.

Trebuie să înţelegem că, oricât de frumoase şi inteligente sunt animalele de companie, nu pot suplini o fiinţă umană.

Antropomorfismul îi determină pe oameni să blocheze conexiunile reale cu alţi oameni şi să deschidă conexiuni aparent autentice cu fiinţele nonumane. Persoanelor care suferă de antropomorfism li s-a inoculat, în timp, ideea că „oamenii sunt răi şi nu merită nimic”, iar aceştia preferă mai degrabă să crească sau să hrănească un animal de companie decât un copil. Bineînţeles că, din punct de vedere terapeutic, animalul de companie satisface una dintre nevoile noastre fundamentale: nevoia de a primi şi de a oferi dragoste. Totuşi, antropomorfismul ne face să confundăm nivelurile de iubire, ne face să punem pe acelaşi palier dragostea pentru o fiinţă umană şi dragostea pentru o fiinţă nonumană, sau chiar să credem că dragostea pentru animalul de companie este cea autentică. Oricât de minunate, frumoase şi inteligente sunt animalele de companie, trebuie să înţelegem că nu pot suplini o fiinţă umană.

 

Iuliana Fulas
Psiholog Clinician , Psihoterapeut Integrativ
0723.081.070