Arhiva etichetelor: iuliana fulas constanta

Daca….

„Dacă am putea să ne oprim o secundă și să privim ce-a rămas în urma noastră, poate că viața ar arăta altfel…a noastră, a celorlalți… Poate că am putea repara răul făcut, poate am alina suferințe, poate am ierta și am cere iertare…e ciudat cum viața îți ia într-o clipă totul aducându-te pe marginea prăpastiei și îndemnându-te vicleană să faci ultimul pas, ca apoi, când nu mai aștepti nimic, să te înalțe iar până la stele… Nu câștigă nimeni, doar pierdem…poate timp, poate suflet, poate totul… Știu cu siguranță că nu mai suntem aceeași și nu vom mai fi niciodată, pentru că există începuturi și sfârșituri care ne marchează pentru totdeauna… Și, indiferent cât ne-am dori, nu mai putem schimba finalul…și nu vom mai retrăi niciodată începutul… Aș fugi…atât de departe încât să nu mai știu drumul înapoi. Să uit. Să privesc doar înainte. Și să zbor fără a-mi frânge aripile… Și-apoi să cred din nou că pot avea încredere în cei din jurul meu, să cred că măștile sub care ne ascundem sufletele, pot fi topite cu iubire, și mai presus de orice, aș vrea ca sufletul meu drag să nu mai plătească inutil, pentru cei care cândva au intrat cu bocancii în sufletul meu și au călcat apăsat…aș vrea să nu-mi mai otrăvesc în fiecare zi iubirea cu neincrederea și zbuciumul meu, ca și când am adunat în sufletul meu toată îndoiala și neliniștea lumii… Dacă am putea să ne oprim o secundă și să privim ce-a rămas în urma noastră, poate că viața ar arăta altfel…a noastră, a celorlalți… Poate că am putea repara răul făcut, poate am alina suferințe, poate am ierta și am cere iertare… Sau, poate-cine știe?! am trece la fel de nepăsători…călcând mai apăsat cu bocancii peste bucăți de suflet… Când vrei să ieși din viața cuiva, fă-o discret și cu eleganță, nu trântind ușa…lăsând acel suflet rănit poate pentru totdeauna.”

Gala”10 Oameni de valoare pt Constanta”

Cu bucurie va anunt ca am fost nominalizata la Gala”10 Oameni de valoare pt Cta”. Daca aveti placerea, ma puteti vota la sectiunea „Dezvoltarea societatii”. Multumesc anticipat!

http://www.oamenidevaloare.ro/iuliana-fulas-2/

Cum sa le vorbim copiilor nostri? Diferenta intre expresiile educative si cele needucative

Băieţii au nevoie de mai multă încredere şi libertate de a face singuri lucrurile, iar fetele au nevoie de grijă şi protecţie. Felul în care le vorbim şi modul în care ne comportăm cu micuţii noştri îşi pun amprenta asupra dezvoltării lor, iar extremele – fie libertate prea mare sau protecţie sporită – pot afecta dezvoltarea lui armonioasă.

Fiecare copil este unic, are resurse, nevoi, comportamente diferite şi ritm propriu de înţelegere şi dezvoltare, iar rolul părinţilor este să le observe această diversitate şi să răspundă adecvat. Mai mult decât atât, în educaţia acestuia, mulţi părinţi şi profesori folosesc fraze needucative, fără a fi pe deplin conştienţi de impactul lor negativ asupra juniorilor. „Spre exemplu, am constatat suficienţi părinţi care exclamă „Nu faci nimic cum trebuie!”, când expresia „Este normal să greşeşti!” este alternativa educativă. Greşelile sunt fireşti în dezvoltarea copilului, iar ele trebuie privite ca pe oportunităţi de a învăţa. Aceste reacţii negative ale părinţilor sau ale profesorilor îl pot afecta suficient de mult pe copil, întrucât acesta învaţă încă de mic despre iubirea de sine şi poate trezi în el sentimente de vinovăţie, îi inhibă iniţiativa şi creativitatea.

Alt exemplu de mesaj pentru educaţia pozitivă a copilului este folosirea mai des a expresiei „Este normal să ai emoţii negative”, în locul comenzii, de genul „Nu mai urla! Ridică-te imediat de pe jos!”. Când copiii au crize de nervi, aceştia nu sunt suficienţi de maturi încât să ştie cum trebuie să le gestioneze mai bine, iar ajutaţi de părinţi sau de profesori, aceştia vor învăţa să şi le accepte şi să răspundă adecvat atunci când le vor recunoaşte ca parte din dezvoltarea lor. Emoţiile negative care vor fi corect administrate îi vor construi acestuia, în timp, o personalitate puternică şi va avea capacitatea de a corecta şi de a învăţa din greşeli.

Totodată, unii părinţi sau profesori au tendinţa de a le inhiba copiilor dorinţa de a vrea mai mult de la ei şi de la viaţă. Atunci când copiii cer mai mult decât li se oferă sau nu obţin ce vor, părinţii le spun că sunt egoişti, răi sau răsfăţaţi. În aceste condiţii, copiii învaţă mai degrabă să renunţe sau să se resemneze, în loc să-şi dorească mai mult. Nu e nimic rău în a-ţi dori mai mult de la tine şi de la viaţă, iar copilul poate fi educat în acest spirit, dar să ştie să facă diferenţa între lăcomie şi generozitate. Există părinţi care le spun copiilor „Tot timpul vrei, vrei, vrei, nu te mai saturi”. Educaţia pozitivă îi încurajează pe copii să-şi exprime dorinţele într-un mod respectuos faţă de ceilalţi, iar expresia care-l va ajuta să se dezvolte mai bine, poate fi: „Este normal să vrei mai mult, asta înseamnă că trebuie să munceşti să ai”.

Prin integrarea acestor mesaje pozitive, proactive în educaţia copilului, îi putem oferi sprijin şi încurajare pe termen lung pentru a-şi descoperi resursele şi a-şi valorifica întregul potenţial, devenind un adult cu o viaţă armonioasă şi echilibrată.

 

Iuliana Fulas
Psiholog Clinician , Psihoterapeut Integrativ
0723.081.070

Dependenta de control, de putere si de bani la politicieni

Dependenta de control, de putere si de bani, ca si cocaina, au aceleasi efecte: un nivel crescut de dopamina, hormonul care raspunde de sistemul placerii si de recompense ale creierului. Dopamina este produsa in cantitate mare ori de cate ori este satisfacuta o nevoie fundamentala sau un ideal. In acelasi timp, dopamina antreneaza si adrenalina care creste starea de excitatie a creierului. Dopamina creaza dependenta de stimulul care a creat-o si apare dorinta de a avea mai mult. Efectele pe care le provoaca puterea, controlul si banii, la fel ca si cocaina, sunt: euforia, o stima de sine ridicata, dar si anxietatea, depresia, dependenta sau paranoia. Aceasta dependenta de control, putere sau de bani, dau senzatia de umplere a golului interior, dar aceasta senzatie este de scurta durata, apoi “setea” reapare, iar dorinta de control, putere si bani devine unicul motiv de existenta.

Ce se afla in spatele unei dependente? Nevoia de a fi iubit. Oamenii sunt prea saraci in interior si de aceea compenseaza cu bogatii exterioare, de aici apar nevoia de bani, putere, bunuri cat mai multe. Pentru toate acestea, omul e dispus sa minta, sa insele, sa fure. Banii le alimenteaza orgoliul, le dau prestigiu social, sunt un mijloc de a ajunge la putere. Cand primesti sau castigi o suma mare de bani, ai o senzatie de superioritate, de siguranta si ai impresia ca esti invincibil (din cauza dopaminei care inunda creierul). Dependenta de bani este ca dependenta de jocurile de noroc, dorinta de a castiga bani este mai mare decat constientizarea consecintelor.

Daca le analizam vietile oamenilor politici, trairile, echilibrul sufletesc, viata conjugala, observam ca toti au probleme, banii nu le aduc fericirea. Le lipseste cu desavarsire armonia in cuplu si cei mai multi dintre ei recurg la sporturi extreme, jocuri de noroc, aventuri romantice, etc, pentru a le stimula adrenalina, placerea de a trai. Aceste lucruri riscante le dau senzatia ca detin controlul si se simt in siguranta.

Cum incepe boala puterii a politicienilor? Ajuns intr-o anumita functie de conducere, politicianul nu administreaza corect puterea ce o obtine. Simtindu-se invincibil, el imediat este preocupat de urmatoarea functie, sau treapta a puterii, nu se multumeste cu ce a obtinut si isi neglijeaza obligatiile de serviciu. Apoi povestea se repeta, el doreste urmatoarea treapta de putere, pana la cea mai inalta. Fiind preocupat pana la obsesie doar de ascensiunea lui, lasa in urma problemele ce le-a intalnit la fiecare functie obtinuta, puterea il corupe pas cu pas. Iar cand ajunge in varful piramidei, greu poate fi eliminat, dar acolo sus, el e deja corupt, dar si dependent de putere si cu probleme psihice. El risca totul pentru a ramana in varful piramidei. Detentia nu il sperie, dar nici nu-l schimba, nu-l vindeca. Problemele psihice se trateaza cu psihoterapie, nu cu puscarie. In penitenciarele din Romania sunt cam doi psihologi la 500 de oameni. Acestia le ofera doar consilierea psihologica si doar atunci cand sunt conflicte in penitenciar. Detinutii au de urmat un program individual, de reguli, etc, dar nu psihoterapie. Sunt prea putini psihologi la atatia detinuti, e imposibil sa se ocupe de fiecare in parte.

La politicienii care au prea multe mandate, observam ca apar efectele negative: aroganta si nervozitatea. Aceste probleme le putem observa cu usurinta la oamenii politici sau la celebritati, temperamentul lor coleric sau comportamentul excentric. Totodata din cauza prea multor mandate, apar si problemele psihice: – tulburarea de personalitate narcisica – megalomania, lipsa de empatie, sunt cei care adora sa apara des la Tv sau in public si sunt preocupati doar de propria persoana;

-tulburarea de personalitate histrionica sau teatralismul – sunt cei carora le place sa-i manipuleze pe ceilalti, astfel incat ei sa fie mereu in centrul atentiei, sunt teatrali;

-apar dependenetele – de putere, de bani, de jocuri de noroc (la politicieni, in mod special am intalnit dependenta de pariuri sportive si jocuri extreme)

-tulburarea de personalitate paranoida – neincrederea si suspiciunea in ceilalti, ei sunt rigizi si critici.

Orice presedinte, primar, om politic, este bine sa ramana in functie doar un mandat. Niciodata al 2-lea mandat nu e mai bun ca primul. Oricate promisiuni ar face, sunt inutile. La al 2-lea mandat dependentele, problemele psihice deja exista, sau sunt chiar accentuate. Ideal ar fi ca toti oamenii politici sa fie obligati sa mearga la psiholog, sa faca psihoterapie lunar, pentru sanatatea lor mentala, (unii o iau razna din cauza puterii) si sa fie testati din 6 in 6 luni. Sanatatea lor mentala este importanta.

 

Iuliana Fulas
Psiholog Clinician , Psihoterapeut Integrativ
0723.081.070