Arhiva etichetelor: psiholog constanta

Grup de dezvoltare personala pt preoti

Pentru prima data in Constanta si in Romania!
Grup de dezvoltare personala pt preoti

Cine tine cursul?
Psiholog clinician, Psihoterapeut integrativ, Iuliana Fülas.

Cui se adreseaza cursul?
Doar preotilor.

Preotii ar trebui sa urmeze ani de psihoterapie dupa facultate, sa se cunoasca pe sine si sa-si vindece traumele din copilarie.

De ce este necesar ca preotul sa fi urmat şi el psihoterapia?

Pentru ca nu te poti ocupa de altii atat timp cat tu nu esti bine cu tine însuti, cat timp nu constientizezi si nu-ti vindeci ranile personale.

De ce sa vii? De ce dezvoltare personala?

Pentru ca:
– inveti despre inteligenta emotionala
– inveti cum sa faci fata frustrarilor
– inveti cum sa te vindeci de egocentrism
– inveti cum sa te vindeci de vicii: (viciul este o modalitate prin care incercam, inconstient, sa ne umplem un gol sufletesc): consumul de alcool, droguri, mancat in exces etc
– vorbim despre infidelitate
– vorbim despre tehnicile seductive si manipulative folosite de preoti si ce nevoi ascund ele
– vorbim despre dependenta de bani si de putere , ce nevoi ascund
– inveti tehnici de autocontrol si de modificare a starilor psihice
– inveti cum poti colabora cu un psihoterapeut pentru a atinge telul comun: vindecarea sufletului omului.
Cum ma inscriu?
Suni la tel: 0723.081070 si-ti rezervi un loc.

Locatia:
Cabinet Individual de Psihologie Iuliana Fűlas
Va astept cu mare drag!

Placeboterapia, trucul care pacaleste boala

 

„Efectul placebo este cunoscut inca din antichitate, cand medicii ii dadeau pacientului un amestec de plante neutre, care n-aveau nicio legatura cu boala acestuia. Il convingeau ca acela e leacul de care are nevoie, iar bolnavul, ca prin minune, se insanatosea, cu toate ca boala nu-i fusese tratata cu medicamentul potrivit. Efectul placebo este folosit si in medicina moderna, ca mijloc curativ. Mai importanta decat pilula administrata bolnavului este insa starea lui de spirit, dorinta acestuia de a lupta cu boala si increderea in tratament. Cat de eficienta este placeboterapia si in ce cazuri functioneaza cu succes?

Cand nimic nu merge, solutia e placebo

Prin placeboterapie se poate obtine o ameliorare sau chiar vindecarea unei afectiuni, folosindu-se substante neutre, care nu influenteaza starea de sanatate a organismului. Este un adevar demonstrat stiintific, oamenii se pot vindeca fara medicamentele specifice, doar prin puterea gandului. Dar nu in toate cazurile, in general, metoda vindecarii subiective prinde la pacientii care fac tratamente alopate sau naturiste de multa vreme, insa fara rezultat. La bolnavii care sunt increzatori in orice produs nou, despre care se spune ca revolutioneaza medicina, in toate aceste cazuri, psihicul pacientului cedeaza, iar aparitia unui tratament-minune este perceputa ca solutie salvatoare. Convingerea ca noua terapie este cea mai buna il ajuta sa creada in ea atat de mult incat rezultatele sunt deseori spectaculoase: boala intra in remisie si chiar dispare.

Insanatosire prin autoconvingere

Studii riguroase din ultimele decenii au reusit sa desluseasca o parte din procesele ce se petrec in creier in timpul placeboterapiei. Gandirea pozitiva si increderea in medic nu doar modifica starea de spirit a pacientului, ci pot determina organismul sa treaca prin schimbari reale, care induc insanatosirea. Atunci cand se manifesta efectul placebo, in zona din creier numita nucleus accumbens, o zona asociata cu recompensele, bucuria si dependenta, are loc o crestere spectaculoasa a cantitatii neurotransmitatorului numit dopamina.  In functie de cat de activ devine acest nucleus accumbens, creste si increderea persoanei ca va avea un beneficiu. Specialistii au aratat ca simplul gand la medicamentul care face bine este suficient pentru a face organismul sa elibereze analgezicele lui naturale, endorfinele. Uneori, doar vederea medicului stomatolog e suficienta ca durerea dentara sa se diminueze. Schimbari importante au fost observate si in alte zone corticale, in cazul efectului placebo punandu-se in miscare un intreg mecanism care reduce activitatea zonelor din creier responsabile cu detectarea durerii.

Placebo actioneaza si in sens negativ

Experimentele au demonstrat ca prin placeboterapie se poate induce in egala masura o stare de bine, dar si una de suferinta. Doi cercetatori contemporani, Reidenberg si Lowental, au injectat voluntarilor apa sterilizata pe post de medicament experimental. Apoi, le-a dat cate un chestionar cu 25 de simptome pe care medicamentul respectiv (apa) le-ar fi putut produce. Rezultatele au fost la fel de surprinzatoare ca si in cazul vindecarilor. Influentati de chestionar, 75% dintre subiecti au acuzat macar unul dintre simptomele enumerate, printre care si febra, cefalee, insomnii si eruptii cutanate. Un caz celebru in istoria efectului placebo este cel al unui american bolnav de cancer limfatic, caruia niciun tratament nu-i ameliorase evolutia tumorilor. Doctorii i-au administrat atunci un medicament anticancer nou, numit Krebiozen. Dupa cateva luni, pacientul a parasit spitalul in stare excelenta. Nu peste mult timp insa, afland ca medicamentul-minune era un tratament placebo care nu-i ajuta concret la nimic, a murit in cateva zile.”

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

 

Primele zile de grădiniţă, un mare hop pentru mulţi părinţi, dar mai ales pentru copii

http://observator.ro/stiri-social-primele-zile-de-gradinita-un-mare-hop-pentru-multi-parinti-dar-mai-ales-pentru-copii-395947.html

Primele zile de grădiniţă, un mare hop pentru mulţi părinţi, dar mai ales pentru copii

Peste mai puţin de două săptămâni începe noul an şcolar, pe 12 septembrie, iar părinţii fac deja pregătirile necesare. Atât pentru cei care păşesc pentru prima dată pragul grădiniţei, dar şi cei care deja au experienţă, încep şi emoţiile şi asta pentru că unii micuţi acceptă cu greu desprinderea de familie. 

Scenele din primele dimineţi sunt de-a dreptul copleşitoare cu pici care plâng în hohote, alţii se tăvălesc sau dau impresia că vomită, iar alţii se ascund pe sub mese cu rugăminţi fierbinţi către mamele înduioşate să fie luaţi înapoi acasă.

Specialiştii spun că trebuie de pe acum să pregătim copiii pentru grădiniţă pentru a nu trece greu peste această etapă. „Orice nou început este o provocare pentru orice copil. Unii copii reacţionează bine când sunt lăsaţi la grădiniţă, alţii nu. Această despărţire temporară de părinţi poate fi percepută de unii copii ca un lucru normal, un timp în care ei se pot juca şi cu alţi copii. Alţii, în schimb, o percep ca pe abandon şi devin agresivi“, spune psihologul constănţean Iuliana Fulaş.

Prima zi de grădiniţă şi teama copiilor

Aşa că specialistul sfătuieşte ca pregătirea copiilor pentru prima zi de grădiniţă să înceapă cu câteva săptămâni înainte. Părinţii trebuie să le vorbească copiilor despre grădiniţă, despre timpul pe care îl vor petrece în noul colectiv, despre noii colegi, despre noile jucării etc. „Este bine ca părinţii să meargă cu copilul să-i arate grădiniţa, să-i spună că acolo este locul unde se va distra. Explicându-i copilului cât mai multe lucruri despre grădiniţă, reducem semnificativ anxietatea. Mulţi dintre copii simt teama (teama de nou şi teama de a rămâne singuri) în prima zi de grădiniţă. Atunci când părinţii îi lasă la grădiniţă, plâng, ţipă sau au tendinţa de a se agăţa de părinte. Aşadar este o etapă normală, care poate fi depăşită cu bine“, a explicat psihologul Iuliana Fulaş.

Aceasta vine cu câteva recomandări utile pentru părinţii care trebuie să îşi sprijine copilul ca să depăşească aceste momente.

„Ce trebuie să facă părinţii atunci când pleacă? În primul rând trebuie să-şi anunţe copilul că trebuie să plece şi să-i spună că după o perioadă de timp se va întoarce. Înainte de plecare părintele trebuie să-şi ia la revedere de la copil şi să-l asigure că se va întoarce la timp. Este bine să i se ofere copilului un obiect de-al părintelui (un carneţel, un breloc etc.), în acest fel el va avea « o părticică din părinte » până vine, iar despărţirea va fi mai uşoară“, este recomandarea specialistului.

Părinţii trebuie să se ţină tari pe poziţie

Nu va fi uşor aşa că părinţii trebuie să fie cei tari. „Chiar dacă copilul plânge, chiar dacă ţipă şi oricât de greu îi este părintelui, el nu trebuie să cedeze amânând plecarea. Părintele nu trebuie să se întoarcă din drum dacă copilul plânge şi mai tare, pentru că, dacă copilul observă că plânsul lui îl întoarce pe părinte, atunci îl va folosi mereu şi mereu de câte ori părintele pleacă de lângă el. Părintele nu trebuie să-i spună copilului că nu trebuie să plângă“, mai spune Iuliana Fulaş.

O discuţie cât mai traşantă, fără ezitări este importantă chiar dacă tendinţa este să te laşi înduplecat de lacrimile de crocodil.

„Copilul plânge pentru că îi este frică, pentru că se gândeşte că îşi pierde părintele, pentru că se simte nesigur. Spunându-i că nu are de ce să plângă îi negăm sentimentele, îi transmitem să nu aibă încredere în trăirile lui şi el devine şi mai agitat pentru că nu ştie ce să facă cu acele trăiri. Copilul devine confuz când mama, persoana în care are cea mai mare încredere, îi spune să nu simtă ceea ce simte. Trăirile nu trebuie inhibate“, mai spune psihologul.

Aşa că fiecare vorbă a părintelui şi orice gest contează mult în faţa fiecărui copil.

„Încrederea în sine a copilului se construieşte în fiecare zi şi este importantă pentru întreaga lui viaţă. Copilul trebuie lăudat, încurajat, iubit necondiţionat şi, în timp el va deveni din ce în ce mai bun. Modul în care părintele îi vorbeşte şi se comportă cu copilul îşi pune amprenta pe întreaga viaţă. Interacţionând cu ceilalţi copii, el învaţă să respecte regulile, să facă faţă solicitărilor celorlalţi şi să gestioneze situaţiile conflictuale“, mai este recomndarea Iulianei Fulaş.

Emilia SAVA

Foto: copilul.ro

TE IERT! IARTĂ-MĂ! MULŢUMESC! TE IUBESC!

 

Dacă in trecutul tău este ceva de care eşti mulţumit deja, lucrurile sunt în ordine. Dacă trecutul nu te mulţumeşte, trebuie să faci nişte schimbări.
1. Iartă-i pe cei care ţi-au greşit; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IERT!
2. Recunoaşte greşelile pe care le-ai făcut; dacă se poate, cere-ţi iertare de la persoanele cărora le-ai greşit. S-ar putea ca unele să nu te ierte, dar vei rămâne împăcat că ai făcut tot ce depinde de tine în acest sens. Cuvântul/gândul cheie este:IARTĂ-MĂ!
3. Fii recunoscător celor care te-au ajutat; dacă se poate, multumeşte-le. Cuvântul/gândul cheie este: MULŢUMESC!
4. Iubeşte-i pe cei care contează; dacă se poate, spune-le asta. Cuvântul/gândul cheie este: TE IUBESC!

 

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Emoțiile care te îmbolnăvesc

 

– Frica, slăbește rinichii.

– Stresul slăbește creierul și inima. Stresul cronic afectează buna funcționare a organismului.

– Mânia slăbește ficatul, iar bolile hepatice pot fi letale.

– Traumele interioare, dezamăgirile afectează rinichii și inima. Bolile cardiovasculare care se dezvoltă în acest fel sunt fatale.

– Anxietatea are un impact major asupra stomacului, generând dureri severe, dar afectează, totodată, și splina.

– Tristețea, durerea sufletească afectează plămânii, antrenând dificultăți de respirație. Atunci când suntem triști, organismul obosește mult mai ușor. Tot tristețea se face vinovată și de instalarea depresiei.

 

 

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Bilantul sufletului

Câte clipe am avut pana azi în care:

– am fost sincer(ă) cu mine însumi / însămi?
– am lăsat iubirea să mă cuprindă?
– am plâns, am râs şi mi-am permis să simt cu adevărat ce se petrece în sufletul meu?
– mi-am ascultat inima?
– am văzut frumuseţea de dincolo de ceea ce pare urât?
– am văzut cu ochii inimii?
– m-am lăsat dus(ă) în curgerea miraculoasă a vieţii, fără intenţia de a controla viaţa?
– am trăit recunoştinţă sinceră?
– am simţit că sunt viu în întregime?
– am simţit că mă aflu în locul potrivit?

Tipar comportamental tipic personalitatii DEPENDENTE

 

Mă sacrific pentru TINE! (personalitatea dependentă). De fapt, mă sacrific pentru că acesta e TIPARUL meu de comportament, şi te-am găsit pe TINE pe post de subiect.

Indiferent dacă îmi eşti copil, părinte, partener de viaţă, coleg de muncă sau amic. Devii treptat o  victimă pentru care îmi impun să mă sacrific, deşi nimeni nu mi-o cere. Doresc să îţi arăt cât de mult ţin la tine, şi cât de important eşti TU pentru mine. Atât de important, încât îmi refuz toate plăcerile vieţii, renunţ la MINE, şi fac totul în aşa fel încât să-ţi fie ŢIE bine.

De fapt, mi-e frică. Mă tem de viaţă, de mine însumi şi de singurătate. Şi atunci te aleg pe tine, şi joc, pentru tine, rolul de salvator. De binefăcător. Îmi voi sacrifica timpul, energia şi viaţa pentru a putea să-ţi fiu ŢIE de folos. Te voi servi, te voi ajuta, voi fi alături de tine, şi te voi suna din oră în oră ca să fiu sigur că eşti bine, că totul e în regulă, că toate merg perfect. Iar dacă îţi lipseşte ceva, voi fi prezent imediat, şi mă voi da peste cap, sacrificându-mă pentru bunăstarea şi fericirea TA.

Constat, cu timpul, că TU nu îmi returnezi serviciile. Eu m-am sacrificat mereu pentru tine! (Deşi tu nu ai cerut-o!). Am renunţat la mine, pentru a-ţi fi ţie de folos… şi acum tu mă ignori, te comporţi necorespunzător, şi refuzi să faci lucrurile aşa cum TREBUIE FĂCUTE! Ştii, la câte am făcut pentru tine, acum am şi eu nişte aşteptări! (Şi nu puţine!). Atâta îţi trebuie, să nu te conformezi, că îţi arăt eu ţie! ÎMI EŞTI DATOR ACUM! Mă voi agăţa de tine, voi trage cu dinţii, şi mă voi lupta cu tine, până când tu vei ajunge la concluzia că TREBUIE să te comporţi corespunzător, aşa cum MĂ AŞTEPT EU.

Altfel, voi suferi, voi fi profund nefericit, şi mă voi plânge tuturor că după atâtea sacrificii făcute pentru tine, tu nu ai de gând nici măcar să ţii cont de „opiniile” MELE cu privire la profesia TA, studiile TALE sau partenerul de viaţă ales DE TINE care MIE nu îmi convin deloc! Iar prin simplul fapt că TU NU MĂ ASCULŢI, îmi dovedeşti că mă abandonezi, că nu ţii la mine, şi că nu ţii cont de câte am făcut pentru tine până acum!

De fapt, mă faci să mă simt mizerabil! Ştii că nu mă pot descurca fără tine, că mă simt pierdut, şi că doar agăţându-mă obsesiv de tine mă simt validat… Şi atunci am ales să te servesc, să îţi satisfac toate mofturile, să mă umilesc pentru a te ajuta mereu, indiferent de ceea ce îmi doresc eu. Ştiind că va veni şi momentul în care tu vei fi nevoit să mă ajuţi la rândul tău, în contrapartidă la ajutorul (nesolicitat) pe care eu ţi l-am dat. Acum, îmi eşti dator, şi mă voi agăţa de tine pentru ca astfel să fiu sigur că vei face tot ce TREBUIE făcut! (Adică ce vreau EU!). La „altruismul” meu, tu nu mai poţi răspunde nici cu indiferenţă, nici cu egoism! Acum eşti al MEU, îmi eşti dator, şi vei face ceea ce spun EU! Iar dacă refuzi, mă vei răni profund, mă voi simţi abandonat, şi ţi-o voi plăti! Tu nu mai poţi răspunde cu egoism la „altruismul” meu! – Daniel Mois.

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Ce face ca un psiholog sa fie bun ?


Experienta de viata – trebuie sa fi trecut el insusi prin diverse momente dificile astfel incat sa vada ce functioneaza si ce nu functioneaza cu adevarat in procesul de vindecare. Sa inteleaga umanul in splendoarea luminii si intunericului sau.

Cultura – capacitatea de a intelege multitudinea de personalitati, situatii si contexte, de a oferi exemple, metafore si comparatii care ajuta clientul sa se obiectiveze.

Talentul – ca in orice meserie, pentru ca sa fii un bun specialist, trebuie sa ai vocatie catre aceasta meserie.

Empatia – calitatea de baza in aceasta meserie, nu este posibila daca psihologul nu are complexitatea cognitiva si emotionala necesara. Da, poti empatiza sa simti suferinta dar nu ajuta prea mult daca empatia se opreste aici.

Oricat ar suna de poetic si desuet, un psiholog bun este o persoana care a iubit mult ! .
Pentru ca iubirea este actiunea care te face sa iesi din tine insuti. Iubirea pentru un partener, pentru copii, pentru prieteni, iubirea de cunoastere si de idei, iubirea in dimensiunile ei nenumarate, iubirea fata de uman.

Un psiholog bun este un om pe care il poti admira, pentru ca prin admiratie poti invata enorm de multe.
Un psiholog bun este acela care te ajuta sa iti descoperi resursele si bogatiile, care stie sa iti aduca motivatia corecta la lumina, care stie sa te redea pe tine tie insuti intr-o versiune pe care sa o poti iubi.

 

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70

Test

Testul cu 20 intrebari acreditat de „Gamblers Anonymous” poate fi autoaplicat de orice persoana care doreste sa stie daca are o problema de dependenta de jocurile de noroc:

1. Ati pierdut vreodata din timpul consacrat muncii sau scolii datorita jocurilor?
2. V-a facut vreodata jocul de noroc viata in casa nefericita?
3. V-a afectat jocul de noroc reputatia?
4. Ati avut vreodata remuscari dupa jocul de noroc?
5. Ati jucat vreodata ca sa obtineti bani cu care sa platiti datorii sau sa rezolvati altfel
dificultatile financiare?
6. V-a cauzat jocul o scadere a ambitiei sau a eficientei?
7. Dupa ce ati pierdut la jocuri ati simtit nevoia sa va intoarceti cat mai curand ca sa
recuperati sumele pierdute?
8. Dupa ce ati castigat, ati simtit o nevoie puternica de a reveni pentru a castiga si mai mult?
9. Se intampla adesea sa jucati pana ce dati ultimii bani?
10. Ati imprumutat vreodata bani pentru a va finanta jocul?
11. Ati vandut vreodata ceva pentru a va finanta jocul?
12. Ati fost rezervat in a cheltui pentru nevoile normale banii rezervati jocului?
13. V-a facut jocul sa neglijati bunastarea dumneavoastra si a familiei?
14. Ati jucat vreodata mai mult timp decat planuiseti sa jucati?
15. Ati jucat vreodata ca sa scapati de suparare, necazuri, plictiseala sau singuratate?
16. Ati comis sau v-ati gandit vreodata sa comiteti o fapta ilegala pentru a va finanta jocul?
17. V-a cauzat vreodata jocul de noroc dificultati de somn?
18. Va provoaca certurile, dezamagirile sau frustrarile nevoia de a juca?
19. Ati simtit vreodata nevoia de a sarbatori vreo reusita prin cateva ore de joc?
20. V-ati gandit sau ati incercat vreodata sa va sinucideti sau sa va faceti rau ca urmare a jocului de noroc?

Raspunsul afirmativ la minimum sapte intrebari confirma caracterul patologic al jocului.

 

IULIANA FŰLAS, Psiholog Clinician, Psihoterapeut Integrativ, Psihopedagog
Tel: 0723.08.10.70